Various...

O buna prietena a participat anul trecut la o campanie umanitara in Sudan. Am avut si eu ocazia sa vad fotografiile facute acolo… Socante este prea putin spus. Este greu sa intelegi cum poate cineva trai in astfel de conditii.

In fotografia din stinga se poate vedea sursa de apa potabila (oare???) folosita de catre locuitori. Greu de crezut… Din pacate, astfel de situatii exista si sunt cit se poate de reale.

Cind vezi asa ceva (si asta mai ales pe viu), e greu sa ramii indiferent. Asa ca, prietena mai sus mentionata s-a apucat de treaba: a inceput sa adune ajutoare pentru acei oameni.  

Mai multe detalii gasiti aici.

Titlul nu e o nascocire personala. Este un citat. Autorul este un tinar care se referea la Tudor Gheorghe. Si avea multa dreptate. Suntem invadati de felurite ritmuri (mai mult sau mai putin orientale) care ne agreseaza pina si in cele mai retrase cotloane.

Am fost simbata seara (pentru a nu stiu cita oara) la un concert cu Tudor Gheorghe. Ca de obicei, sala a fost plina. A reusit sa ne incinte, din nou, cu minunatele sale aranjamente muzicale. Fiecare intilnire cu maestrul este de fapt o intilnire cu normalitatea. Uiti de ceea ce e in jurul tau, te lasi imbatat de muzica, de versuri, de vocea inegalabila a acestui om.

Stie sa te faca sa plingi, sa rizi, sa te dojeneasca si sa visezi. Nu il veti auzi la radio sau la televiziune. De ce? Pentru ca n-are target, nu face audienta. Si nici el nu si-ar dori acest lucru. Spectatorii pe care ii are  sunt suficienti pentru a fi multumit.

“De fiecare data cind il ascult – si asta se intimpla des – Tudor Gheorghe imi confirma banuiala ca poezia romanesca – populara si culta – poate misca muntii. (…) Problema mea, inhalind prin toti porii melodia fiintei sale, este cum sa-mi stapinesc o lacrima de dragoste, admiratie si mindrie ca poate exista acest fenomen…” (Marin Sorescu, 1988)

Nu prea mai am ce sa spun dupa aceste cuvinte ale lui Sorescu. Poate ar mai fi ceva… dupa spectacol trebuie sa iesi din nou afara. Si normalitatea pe care o simteai in sala dispare. Apare iar nebunia zilelor noastre, te lovesti iar de manele, trafic, politica si criza. Dar, daca ai acasa un cd cu Tudor Gheorghe, poate reusesti sa mai mentii putin gustul pe care ti l-a lasat spectacolul acestui inegalabil actor.

La revedere maestre! Asteptam cu nerabdare urmatorul spectacol!

1 iunie se apropie. Motiv pentru televiziuni sa prezinte – de cele mai multe ori panicard si lipsit de obiectivitate – situatia din orfelinatele Romaniei. Nu sunt deloc de acord cu astfel de modalitati de a infatisa publicului realitatea. Pe “sticla” vedem aproape in exclusivitate doar partea negativa a lucrurilor. Rareori faptele bune sunt considerate demne de a fi prezentate. Jurnalistic vorbind, acestea nu sunt stiri care sa faca audienta.

Trecind dincolo de felul in care sunt puse in lumina aceste institutii, un lucru este sigur: acolo exista copii singuri, abandonati, poate bolnavi, care tinjesc dupa un strop de iubire, o farima de bucurie sau o clipa de afectiune, indiferent cine le-ar oferi-o.  Oameni care sa se implice pentru a inveseli putin viata acestor copii exista peste tot. Unii o fac intr-un cadru organizat, altii individual, fara a-si dori ca gestul lor sa fie facut public in vreun fel.  

AJUTA SI TU! Cum poti si, eventual, cu ce suma poti. O hainuta, o jucarie, o donatie… Lucruri ce nu inseamna aproape nimic pentru tine, dar pentru ei pot insemna mult. 

P.S. Daca ai pierdut cumva oportunitatea zilei de 1 iunie, nu dispera. Incearca altadata. Copiii nu se vor supara.

In ultima vreme am constat ca numarul motocicletelor si al scuterelor creste. Nu e rau: consuma mai putin decit masinile (prin urmare nu polueaza atit de mult), nu ocupa mult loc, pot fi parcate cu usurinta.

Pacat insa ca printre cei normali (cu motociclete civilizate) exista si o specie ce nu ar trebui sa isi gaseasca locul pe sosele: spidistii – adica mindrii posesori de speed-ere. Pentru ei ar trebui amenajate niste rezervatii unde sa se desfasoare in voie, departe de orice zona locuita. Spun asta pentru un motiv destul de simplu: SUNT  UN PERICOL PUBLIC  si totodata o HAITA DE NESIMTITI.

De ce pericol public: pentru ei, viteza legala este doar o mentiune in codul rutier. E grozav sa mergi in localitate (sau in afara) cu 200 km/h. E grozav sa intri intr-o depasire atunci cind din fata vine o alta masina, ca doar ai loc printre ele. E grozav sa poti trece pe linga radare sau camerele de supraveghere fara sa iti pese, ca doar placuta de inmatriculare este inclinata intr-un unghi “mort” pentru astfel de dispozitive. E grozav sa nu iti pese de nimic si sa faci doar ce ti se nazare.

De ce nesimtiti: urmariti va rog stilul de conducere a unui astfel de individ – iar aici ma refer la cel de oras. Chiar daca intre doua semafoare sunt 300 m, plecarea de la primul semafor trebuie facuta la turatie maxima, pentru a atinge o viteza cit mai mare si a putea frina in fata celuilalt semafor. Consecinta unui astfel de comportament este zgomotul. Ajunge sa fie deranjant pentru toata lumea. La un moment dat, zgomotul facut de motocicleta acoperea in intensitate pe cel al ambulantei. Cei mai multi au tobe sport, interzis a fi utilizate pe sosele in majoritatea statelor civilizate. Poate ca si la noi sunt, dar politia (care oricum nu are nici o sansa sa ii prinda) habar n-are de asta.

De ce trebuie sa suportam astfel de oameni? Cine vrea viteza, sa mearga pe circuit. N-as vrea sa pateasca nimic din punct de vedere al integritatii corporale, dar un lucru tot le urez: CRAPA-V-AR MOTOARELE (nu-i frumos ce spun, dar nu m-am putut abtine ).

P.S. Despre comportamentul soferilor relativ la motociclisti si biciclisti, intr-o elucubratie viitoare.

E oare posibil? Lacuste in aprilie? DA! Si se inmultesc pe zi ce trece (ca doar vine vara). Din pacate, e greu sa te lupti cu ele, sa le faci sa dispara. Lacustele din aceasta subspecie nu reactioneaza la insecticid si sunt ghidate de catre lacusta mama  numita MODA. Conducatoarea lor a suferit in timp niste mutatii drastice. Astfel, trendul impus de catre ea este din ce in ce mai monstruos. De multe ori ai impresia ca vezi in jurul tau secvente dintr-un film de groaza.

  Lacuste si lacusti, aparent normali, urmeaza un curent  de autouritire in numele modei. Si, de multe ori, reusesc sa aduca prostul gust la perfectiune. Iata cum, folosind un accesoriu nelalocul lui, ajungi sa devii cel putin ridicol.  Ochelarii au ajuns la performanta de a ocupa aproape 50% din suprafata disponibila.

 Abia astept sa treaca vara si sa vina zilele ploioase pentru a putea observa modul in care aceste lacuste au reusit sa se bronzeze. Numai cu un bronz pe masura poti pastra cu adevarat oribila forma a ochelarilor.

Exista persoane care poarta ochelari de soare (hopper style) si in locatii unde nu exista nici o farima de soare. Le-o fi jena de modul in care soarele a ramas intiparit pe fata lor? Parca tot bronzul stil “tractorist” e mai bun. Il poti ascunde mai usor.

A venit vara deja (voiam sa scriu primavara, dar se pare ca am sarit peste acest anotimp). Lasam la o parte hainele groase, cizmele, punem ochelarii de soare si iesim la promenada. Din pacate, impreuna cu soarele, pe strazile orasului isi face aparitia si prostul gust  vestimentar (ceva mai greu de observat in timpul iernii).

Daca faci o pauza pe una dintre bancile jumatatii de corso local, nu ai cum sa nu observi o serie de specimene cu aer de diva, care de care mai ciudate. Voi incerca o descriere a unor astfel de individe – cit mai putin subiectiva -  fara a avea insa pretentia ca am epuizat subiectul. Trebuie sa fiu tratat cu indulgenta, pentru ca sunt doar un simplu cetatean, amuzat (sau scirbit) de ceea ce vede si nu un critic de moda.

Se poarta mulat. Indiferent ce, dar sa fie mulat (blugi, tricouri, camasi). Un trend care ar putea sa te incinte (si chiar o face de multe ori), dar care adesea reuseste sa iti stirneasca repulsie.

Blugii mulati (si cu talie joasa): pentru a putea fi purtati cu succes este nevoie ca stapina lor sa aiba in dotare o conformatie adecvata. De multe ori nu este nevoie sa facem un exercitiu de imaginatie pentru a afla cum arata doi stilpi intr-o pereche de blugi. E nevoie doar sa ne uitam putin in jurul nostru. 

Echitatia este un sport deosebit. Daca insa ai practicat-o din copilarie, risti ca picioarele sa fi ramas usor deformate. Si in acest caz, blugii mulati cred ca ar tebui evitati. Exista suficiente alternative pentru a masca astfel de defecte.

Oribilitatea maxima apare atunci cind anumite persoane incearca sa isi puna in evidenta calitatile de salvamar. Si, nici mai mult nici mai putin, isi prezinta cu mindrie colaceii, revarsati abundent peste talia (minuscula) a blugilor. De multe ori aceasta imagine este intregita si de aparitia la suprafata a unor desuuri complet inestetice.  

Daca si tricoul sau camasa sunt mulate iti vine sa te intrebi cum de nu sunt date in judecata de catre Michelin – celebra companie producatoare de cauciucuri – pe motiv ca folosesc neautorizat o forma patentata de catre ei: cea a mascotei.

Un alt aspect ce mi-a atras atentia a fost tinuta. Daca porti pe unul dintre umeri o geanta, e urit sa te inclini in partea opusa. Daca nu stii cum sa faci altfel, mai bine o porti in mina, renunti la ea sau apelezi la una ceva mai putin incapatoare. Aceasta ar avea si avantajul ca vei gasi telefonul mobil mult mai usor.

Tocurile inalte ar trebui sa ajute la pastrarea unei tinute mai elegante. Pentru a reusi insa acest lucru,  trebuie si ceva exercitiu. Altfel, in timp ce mergeti, riscati sa dati senzatia privitorului ca nu puteti scapa de o anumita jena intr-o oarecare zona a corpului. 

Centaurii - creaturi fabuloase din mitologia greaca, cu trup de cal si bust omenesc. Erau fiinte neprietenoase, salbatice, violente,  cunoscuti a fi ostili oamanilor, mereu in conflict cu ei. Traiau in cirezi pe muntele Pelion in Thessaly, Grecia si erau considerati o pacoste de catre oameni.

Am inceput cu definitia centaurilor dintr-un motiv destul de inedit: am avut neplacuta surpriza de a descoperi descendenti (aproape) directi ai respectivelor creaturi. Si am constatat ca acestia incearca sa fie cit mai aproape de ancestrii lor. 

Ma plimbam intr-o seara prin parcul central, in zona fintinii arteziene, cunocuta si sub denumirea de Fintina cu Centauri.  Am constatat cu ingrijorare ca aceste fiinte mitice nu erau singure. Erau calarite de o specie de animale (cu un fizic asemanator omului, dar cu un comportament similar celui enuntat in definitie). Concluzia logica era  ca  respectivele animale nu puteau fi decit urmasii fiintelor invinse de Heracle si Tezeu.  

Stramosii sunt de obicei respectati de catre urmasi. Din pacate, cei din exemplul anterior nu erau strabatuti de astfel de sentimente. Din contra, ei se straduiau sa profaneze statuile cit mai mult. Pacat. Oricum erau destul de distruse. Din nou nu ia nimeni nici o masura.

Am reusit sa ma calmez si mi-am continuat plimbarea. Starea de calm nu a durat insa prea mult. Pe aleea centrala piriiau nestingheriti niste scuteristii…

Pentru cei mai putin tineri, care au prins cel putin adolescenta inainte de ‘89… M-a cuprins si pe mine nostalgia.

Un tip trecea pe strada tinand in mana, cu mare grija, un sul de hartie igienica. Trecatorii il priveau invidiosi, iar unul chiar l-a intrebat:
- Nu va suparati, de unde l-ati luat?
- Acum cateva minute l-am scos de la Nufarul…

Cand a plecat de-acasa, Prunariu i-a lasat maica-sii un bilet pe masa:
- Am plecat in Cosmos. Vin peste o saptamana.
Cand vine, gaseste pe masa un bilet de la maica-sa:
- Am plecat dupa branza. Nu stiu cand vin.

La usa unui apartament suna un pusti:
- Tanti, ai facut supa?
- Da, puisor, vrei sa gusti si tu?
- Nu, multumesc
- Atunci, de ce-ai venit?
- Te roaga mama sa ne imprumuti si noua osul!

Din dispozitia lui Ceausescu s-au facut experimentari si incrucisari de meri, pentru a se crea un soi de mar pitic, de numai 50 de cm, pe care sa-l poata culege si soimii patriei.

Un militian prinde o pereche facand dragoste intr-un boschet. Ii duce la sectie si, de aici, in fata tribunalului. La proces, fata e felicitata pentru patriotism si baiatul pentru initiativa. Militianul e arestat pentru intrerupere ilegala de sarcina.

- Ce-a fost inainte: oul sau gaina?
- Mai inainte au fost de toate.

Internetul dauneaza grav multor lucruri. De ce? Pentru ca diversele mailuri primite de pe te miri unde iti dau tot felul de idei, sunt sursa de inspiratie pentru multe dintre actiunile noastre. Si nu intotdeauna aceste actiuni sunt constructive. Dar, daca stimuleaza spiritul de echipa si reusesti sa te distrezi in urma lor, tot e bine.

E 1 aprilie. Intru in birou. Primul lucru observat este ventilatorul… era imbracat in ziare. O fi zugravit astia pe-aici (asta a fost prima impresie). Dar asta nu era tot. Priviti cum arata camera:

Am aflat ulterior ca aceasta capodopera a fost rodul muncii multor colegi. Aproape ca ma simteam oarecum vinovat ca nu am reusit si eu sa particip. Si, aproape ca ma simt dator sa le fac cinste o bere, ca s-au chinuit destul sa genereze un astfel de peisaj. Cine stie… poate gasesc pe undeva o bere speciala de 1 aprilie!?

In ultimele zile temperaturile au crescut. Au aparut flori, ziua e mai lunga. Ar trebui sa ne bucuram (teoretic).

Pacat insa ca, alaturi de lucrurile frumoase, renasc si o multime de specimene din “fauna” citadina: cocalarii cu masini tari (si dotati si cu instalatii audio puternice) si scuteristii (adica tot felul de puberi care se plimba pe scutere, ca e cald si acum se poate). 

In week-end-ul precedent am putut observa ambele tipuri de specimene:

- cocalarul – din masina lui “tare” urla (astfel incit sa se auda in tot cartierul) o muzica imbecila (manele sau hip-hop cu versuri pline de beep-uri). In jurul masinii se aduna alte specimene care admira proprietarul, masina si muzica, in speranta ca diverse pitzipoance isi vor intoarce privirea spre ei.

- scuteristul – este individul aflat la virsta pubertatii care, cu concursul parintilor, si-a cumparat un scuter. Asta pentru ca nu are inca virsta legala sa intre in tagma cocalarilor (dar se uita cu jind la masina cu boxele urlind la maxim). Buuun… si ce face el? Se plimba cu scuterul pina tirziu in noapte, reusind sa deranjeze riveranii strazilor pe unde acesta circula. Si el se plimba in haita (impreuna cu alti scuteristi) si eventual mai poarta in partea din spate a biziitoarei lui cite o pubera intens fardata.

Evident ca nu exista o cura pentru a scapa de astfel de specimene. Politia? Primaria? Nu. Degeaba faci reclamatii. Este aproape imposibil sa ii prinzi in flagrant. Asa ca, din pacate, trebuie sa te impaci cu ideea si sa ii ignori cit poti de mult.