Sunt un produs mixt, al Epocii de Aur si al Democratiei. Ce a insemnat pentru mine perioada anterioara revolutiei? Baza educatiei mele. Si, o componenta a acesteia a fost cititul. Nu aveam alceva mai bun de facut. Pur si simplu, in vacante citeam. Nu aveam TV, nu aveam jocuri pe computer, dar aveam carti. 

Nu sunt un admirator a lui Tudor Chirila si nici un fan al Vamei. Dar nu am cum sa nu rezonez la unul dintre articolele aparute pe blogul sau: SCRISOARE CATRE LICEENI.

Liceenii sunt indemnati spre lectura. Laudabila intiativa, pacat insa ca saminta a fost aruncata catre un teren aridizat, cu tendinte de desertificare. Or mai fi unii care iubesc lectura, dar nu ii vad pe acestia formatori de curente. Lectura, in opinia multora e o chestie desueta.  Cartea (pe linga faptul ca a ajuns aproape un obiect de lux) nu mai este cautata in rindul tinerilor. Nu e “trendy” sa citesti. Alte lucruri sunt plasate pe primele locuri pe scara valorilor: moda, gadget-urile, manelele.

Laudabil mesaj. Sunt sceptic insa. Nu vad aceasta generatie de liceeni a fi capabila sa schimbe ceva. Nu spun ca, din rindurile ei, nu se vor ridica virfuri. Dar ce folos ca vor fi citiva deasupra apei, cind gloata va trage si virfurile spre un neindurator inec colectiv.