Romulus Pop
Cu exact o saptamina in urma am primit un telefon… vestile erau dintre cele mai triste. Tata ne parasise, era pe drumul spre o lume mai buna. Cel care a fost Pop Romulus a fost chemat in ceruri si, fara nici un preaviz, a plecat. Durerea resimtita atunci este greu de transpus in cuvinte.
Voiam sa fac o descriere a ceea ce a fost el ca om, dar cred ca mi-ar fi luat multe zile. Ar trebui sa povestesc aproape intreaga mea viata, sa descriu toate intimplarile minunate pe care le-am trait impreuna. Am cautat ceva care sa sintetizeze tot ce as fi vrut sa scriu. Si am gasit: a fost un OM BUN. Daca poti spune asta despre cineva, inseamna ca toate celelalte calitati nu i-au fost straine. Din pacate pentru noi, cei ramasi in urma, Dumnezeu cheama parca tot mai multi oameni buni le El.
Acestui om ii datorez enorm si, singurul regret pe care il incerc acum este ca au mai ramas atit de multe lucruri pe care as fi dorit sa i le spun. Voi gasi insa timp sa fac asta in clipele de aducere-aminte, cind gindurile mele se vor fi indreptat spre el.
Iti multumesc pentru tot.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace!
Enigmatici si cuminti,
Terminându-si rostul lor,
Lângă noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi părinti.
Cheamă-i Doamne înapoi
Că si-asa au dus-o prost,
Si fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poti întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părintii care mor.
Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, si parcă ning.
Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiati-i pe părinti.
E pământul tot mai greu,
Despărtirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei, mă duc si eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetita mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetita mea.