1 iunie se apropie. Motiv pentru televiziuni sa prezinte – de cele mai multe ori panicard si lipsit de obiectivitate – situatia din orfelinatele Romaniei. Nu sunt deloc de acord cu astfel de modalitati de a infatisa publicului realitatea. Pe “sticla” vedem aproape in exclusivitate doar partea negativa a lucrurilor. Rareori faptele bune sunt considerate demne de a fi prezentate. Jurnalistic vorbind, acestea nu sunt stiri care sa faca audienta.

Trecind dincolo de felul in care sunt puse in lumina aceste institutii, un lucru este sigur: acolo exista copii singuri, abandonati, poate bolnavi, care tinjesc dupa un strop de iubire, o farima de bucurie sau o clipa de afectiune, indiferent cine le-ar oferi-o.  Oameni care sa se implice pentru a inveseli putin viata acestor copii exista peste tot. Unii o fac intr-un cadru organizat, altii individual, fara a-si dori ca gestul lor sa fie facut public in vreun fel.  

AJUTA SI TU! Cum poti si, eventual, cu ce suma poti. O hainuta, o jucarie, o donatie… Lucruri ce nu inseamna aproape nimic pentru tine, dar pentru ei pot insemna mult. 

P.S. Daca ai pierdut cumva oportunitatea zilei de 1 iunie, nu dispera. Incearca altadata. Copiii nu se vor supara.