Titlul nu e o nascocire personala. Este un citat. Autorul este un tinar care se referea la Tudor Gheorghe. Si avea multa dreptate. Suntem invadati de felurite ritmuri (mai mult sau mai putin orientale) care ne agreseaza pina si in cele mai retrase cotloane.

Am fost simbata seara (pentru a nu stiu cita oara) la un concert cu Tudor Gheorghe. Ca de obicei, sala a fost plina. A reusit sa ne incinte, din nou, cu minunatele sale aranjamente muzicale. Fiecare intilnire cu maestrul este de fapt o intilnire cu normalitatea. Uiti de ceea ce e in jurul tau, te lasi imbatat de muzica, de versuri, de vocea inegalabila a acestui om.

Stie sa te faca sa plingi, sa rizi, sa te dojeneasca si sa visezi. Nu il veti auzi la radio sau la televiziune. De ce? Pentru ca n-are target, nu face audienta. Si nici el nu si-ar dori acest lucru. Spectatorii pe care ii are  sunt suficienti pentru a fi multumit.

“De fiecare data cind il ascult – si asta se intimpla des – Tudor Gheorghe imi confirma banuiala ca poezia romanesca – populara si culta – poate misca muntii. (…) Problema mea, inhalind prin toti porii melodia fiintei sale, este cum sa-mi stapinesc o lacrima de dragoste, admiratie si mindrie ca poate exista acest fenomen…” (Marin Sorescu, 1988)

Nu prea mai am ce sa spun dupa aceste cuvinte ale lui Sorescu. Poate ar mai fi ceva… dupa spectacol trebuie sa iesi din nou afara. Si normalitatea pe care o simteai in sala dispare. Apare iar nebunia zilelor noastre, te lovesti iar de manele, trafic, politica si criza. Dar, daca ai acasa un cd cu Tudor Gheorghe, poate reusesti sa mai mentii putin gustul pe care ti l-a lasat spectacolul acestui inegalabil actor.

La revedere maestre! Asteptam cu nerabdare urmatorul spectacol!